Leu românesc
Steag catifea
Steagurile bisericesti sau praporii (prapurii) sunt obiecte de cult pastrate in biserici, pe care ne-am obisnuit sa le vedem purtate la inmormantari, la pelerinaje si procesiuni.
Steagul poarta pe el semnul Sfintei Cruci sau reprezentari iconografice, este un simbol al luptei duhovnicesti si totodata al biruintei binelui.
Steagurile bisericesti sunt intalnite inca din secolul al IV-lea.
Steagul ca obiect de cult, a rezultat din asocierea labarumului legiunilor romane cu icoana crestina. Acesta a avut multa vreme o existenta legata in mod direct de cea a steagului de lupta, ambele avand ca loc de depozitare biserica si participand impreuna la procesiunile organizate cu ocazia marilor sarbatori.
Steagul era confectionat initial din materiale textile scumpe, cu icoana brodata cu fire de aur si argint.
Steagul bisericesc in prezent este confectionat dintr-o bucata de panza, aproximativ de un metru lungime si 60 cm latime sau de dimensiuni si mai mari, fixata pe un suport de lemn, care are in varf o cruce. Pe aceasta panza se picteaza chipuri sfinte: Mantuitorul, sfinti ingeri, Praznice Imparatesti, icoana hramului bisericii.
Steagul bisericesc simbolizeaza steagul lui Hristos, imprejurul caruia se aduna credinciosii spre a fi aparati in lupta impotriva pacatului, a dusmanilor vazuti si nevazuti. El semnifica si biruinta lui Hristos asupra mortii.
De asemenea, steagurile bisericesti exprima biruinta Bisericii asupra paganismului, asupra persecutorilor ei si asupra ereziilor.
Afișez toate cele 10 rezultate
