Sfantul Constantin

Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus (n. 27 februarie 274 d.Hr., Naissus, Imperiul Roman – d. 22 mai 337 d.Hr., Nicomedia, Imperiul Roman de Rasarit), cunoscut sub numele Constantin cel Mare sau Constantin I, a fost Imparat Roman intre 306 si 337. Din 324, el a condus ca imparat unic.

Numele sale de referinta sunt: Imperator, Caesar, Flauius ,Valerius, Aurelius,Constantinus, Pius ,Felix ,Inuictus, Augustus, Germanicus Maximus, Sarmaticus Maximus, Gothicus Maximus, Medicus Maximus, Britannicus Maximus, Arabicus Maximus, Adiabenicus Maximus, Persicus Maximus, Armeniacus Maximus, Carpicus Maximus.

Imparatul Constantin I a dus o politica militara, religioasa si economica profund reformatoare, care i-a permis sa reuneasca sub unica sa autoritate un Imperiu Roman slabit si divizat. S-a debarasat de imparatii Maxentius in 312 (Batalia de la Podul Milvius) si Licinius in 324 (batalia de la Adrianopole). Domnia sa a vazut stabilirea libertatii religioase individuale, care a pus capat persecutiilor crestinilor (Edictul de la Milano, 313).

A pus provizoriu capat disensiunilor dintre Bisericile Rasaritene convocand Primul conciliu de la Niceea (325), si si-a afirmat autoritatea in domeniul religios. A instaurat o moneda stabila (Solidus, in 312), a dezvoltat administratia centrala, a aparat frontierele Imperiului contra atacurilor francilor, alamanilor, sarmatilor, gotilor si sassanizilor. A fondat, in 330, o noua capitala cu numele sau, Constantinopol (actualul Istanbul).

Reformele sale au favorizat din plin avantul Crestinismului, spre care s-a intors treptat, devenind unul dintre sfinti pentru Biserica Ortodoxa si Greco-Catolica. Este considerat in ortodoxie ca avand statut echivalent apostolilor.

Intre 325 si 337, Constantin a continuat sa sprijine Biserica si sa foloseasca resursele statului pentru construirea de biserici. Micul regat Iberia (astazi Georgia) din Caucaz a adoptat crestinismul in timpul domniei lui Constantin. In Armenia, regele Tiridate III a fost convertit la crestinism, iar regatul sau a devenit oficial crestin la inceputul secolului al IV-lea.

La scurt timp dupa Pastele din 337 (3 aprilie), Constantin a inceput sa se simta rau; a fost botezat de catre episcopul arianist Eusebiu de Nicomedia[20], iar dupa botez a purtat numai vesminte albe precum ale unui neofit crestin in locul vesmintelor imperiale.

In ziua de Rusalii, 22 mai, in anul 337, Constantin a murit la Nicomedia, azi Izmit, in Turcia. Trupul sau a fost dus cu escorta la Constantinopol si expus pe un catafalc de onoare in Palatul imperial.

Abia pe 9 septembrie 337, Constantin II, Constantiu II si Constant si-au luat titlul de augustus, impartind imperiul.